Calitățile cadrului didactic

Calităţile  care  se  cer  oricărui  profesionist  derivă  din  esenţa  activităţii  lui, din  ceea  ce  cere  societatea  de  la  un  asemenea  profesionist. Pe  lângă  unele  însuşiri  generale  cerute  fiecărui  om  într-o  anumită  orânduire  socială, fiecărui  profesionist  i  se  cer  însuşiri  specifice  meseriei, care  să  asigure  randamentul  maxim  al  profesiei  lui.

În  primul  rând  orice  profesor  trebuie  să  fie  mesagerul  unor  valori  sociale, al  unui  ideal  de  viaţă. În  munca  sa  cu  elevii  el  îi  conduce  pas  cu  pas, treptat, spre  a-i  pregăti  pentru  sarcinile  prezente  şi  de  viitor  ale  societăţii  şi  această  calitate  este  printre  cele  mai  importante  ale  cadrului  didactic.

Pe  lângă  această  calitate  mai  sus  menţionată, cadrul  didactic  trebuie  să  deţină  şi  calităţi  fizice, calităţi  intelectuale, calităţi  afective  şi  calităţi  de  voinţă  şi  de  caracter.

Din  calităţile  fizice  cerute  cadrului  didactic  face  parte  în  primul  rând  o bună  sănătate. Munca  didactică  impune  o  mare  cheltuire  de  energie, prin  solicitările  multiple  şi  variate  din  partea  fiecărui  elev  din  clasă. Imperfecţiunea  văzului  şi  auzului, bâlbâiala, unele  malformaţii  corporale  creează  dificultăţi  în  exercitarea  funcţiei  didactice, iar  unele  cazuri  chiar  incompabilităţi  reale. Profesia  didactică    provocă  mai  ales  o  mare  cheltuire  de  energie  nervoasă: atenţie  continuă, efort  de  gândire  şi  imaginaţie, stăpânire  de  sine. E  necesar  ca  profesorul  să  aibă  un  sistem  nervos  echilibrat.

O  calitate  care-l  caracterizează  pe  profesor  este  dragostea  faţă  de  copii. Cine  iubeşte  copiii  şi  ştie  să  şi-i  apropie  găseşte  mai  uşor  drumul  spre  inima  lor  şi-i  poate  influenţa  mai  profund.. Dascălul  care-şi  iubeşte  elevii  are  o  atitudine  atentă, caldă, delicată  faţă  de  fiecare  dintre  ei, este  sensibil  la  toate  succesele  şi  insuccesele  lor, dar  dragostea  faţă  de  copii  nu  trebuie  să  capete  forma  sentimentalismului  dulceag. Ea  trebuie  să  fie  o  dragoste  exigentă, să  îmbine blândeţea  cu  severitatea.

Optimismul  pedagogic  este  o  altă  trăsătură  caracteristică educatorului. Încrederea  în  elev,  în  posibilităţile  lui  de  dezvoltare, încrederea  în  reuşita  acţiunilor  educative  stau  la  baza  muncii  multor  învăţători  şi  profesori. Ei  sunt  siguri  că  în  fiecare  elev, dacă  este  ajutat  şi  îndrumat  la  timp, se  poate  forma  un  cetăţean  capabil  să  desfăşoare  o  muncă  folositoare. În  activitatea  de  instruire  şi  educare  a  elevilor, cadrul  didactic  poate  să  aibă  uneori  şi  insuccese, care  îi  provoacă  sentimente  de  amărăciune  şi  nemulţumire.

În  ceea  ce  priveşte  calităţile  de  voinţă  şi  de  caracter, principala  caracteristică  este  răbdarea  pentru  că  atunci  când  lucrează  cu  copiii de  vârstă  mică, cadrul  didactic  trebuie  să  fie  răbdător.

În  concluzie, un  cadru  didactic  trebuie  să  aibă  calităţile  pozitive  a  unui  om, o  pregătire  de  specialitate  să  deţină  un  orizont  cultural  larg, deci  să  ştie  să  lucreze  cu  copiii  şi  să  le  ofere  acestora  informaţii  necesare  în  viaţa  de  zi  cu  zi.